Gheorghe Ciolac – Un căpitan de legendă

Gheorghe Ciolac – Un căpitan de legendă

Carieră sportivă

Juniori

1922-1924: Politehnica Timișoara

Seniori

1924-1930: Banatul Timișoara

1930-1940: Ripensia Timișoara – 116 apariții, 46 de goluri în Divizia A

Echipa națională: 24 de selecții, 13 goluri

˝Ghiță˝ Ciolac, născut la data de 10 august 1908 în comuna timișeană Comloșul Mare, a fost căpitanul echipei de aur a Ripensiei, evoluând timp de 10 ani în tricoul galben-roșu. Și-a urmat studiile la liceul ˝C.D. Loga˝ și la Școala Superioară de Comerț din Timișoara, fiind ulterior angajat contabil la Primăria Timișoara, loc în care a lucrat până la sfârșitul vieții.

Încă de la o vârstă fragedă, Ciolac începe să practice fotbalul la echipa de pitici a Politehnicii, urmând ca timp de 6 ani să evolueze pentru Banatul. În 1930, alături de coechipierul său Ștefan Dobay, trece la Ripensia, unde, timp de 10 ani, își înscrie numele în dreptul tuturor trofeelor cucerite de ˝Ripi˝ , devenind conducătorul unui atac legendar.

Fiind un desăvârșit tehnician, controlând balonul ca nimeni altul și cunoscând la perfecție momentul ideal al pasei, ˝Ghiță˝ a fost mereu un jucător eficient, altruist, dar și muncitor, nu de multe ori făcându-și apariția în defensivă pentru a sprijini faza de apărare.

Selecționat de 24 de ori în echipa națională, își trece în cont 13 goluri și un hat-trick memorabil realizat într-o partidă cu Bulgaria. Legat de această poveste, Cibi Braun, fost component al lotului național și căpitan al echipei Juventus București, rememorează:

˝Povestea hat-trick-ului e mult mai veche decât credeați dumneavoastră […]. Dar înnodând firul din anii tinereții mele, pot să spun cu mâna pe inimă că unul din eroii hat-trick-ului a fost Ghiță Ciolac, și asta exact pe ziua de 21 aprilie 1929, când, selecționata noastră a întâlnit Bulgaria. […] Selecționer unic pe vremea aceea era Costel Rădulescu, dar Costel avea flerul său. Adulmecase, cu nas de copoi, la Banatul din Timișoara, un tânăr fotbalist, Ghiță Ciolac. N-a stat pe gânduri și l-a promovat în națională, pe post de mijlocaș.

În prima repriză însă, atacul nostru n-a avut spor deloc. În cabine, toți erau posomrâți și dădeau vina unii pe alții. Ciolac se apropie timid de Costel Rădulescu:

– V-aș ruga ceva, dacă se poate…

– Ce?

–  Lăsați-mă pe mine să joc mai în față, la înaintare. Poate dau eu gol!…

La început, Rădulescu nici n-a vrut să audă:

– Am doi centri înaintași, pe Sepi II și Subășeanu. Tu stai la mijloc, vezi-ți de treaba ta!

Ghiță Ciolac a înghițit în sec, a tăcut mâlc. Nu-i convenea să-l contrazică pe selecționerul naționalei, după ce acesta făcuse atâtea pentru el. La intrarea pe teren însă, Ciolac și-a luat din nou inima-n dinți și s-a adresat antrenorului:

– Dacă, totuși nu merge treaba nici în repriza a doua, vă rog să vă gândiți la ce v-am spus!

– Bine, bine, o să văd eu ce fac!

… Și Costel Rădulescu s-a gândit până în minut 60, când, în culmea disperării, văzând că toate atacurile se irosesc în vânt, l-a trecut pe Ciolac în atac, jucând cu 3 înaintași.

Dar n-au trecut nici 4 minute de la această operațiune și Ciolac marchează! Spectatorii aplaudă cu entuziasm, iar Costel zâmbește pe sub mustață.

– A avut dreptate prâslea al meu. E bun de jolly-joker!

Mai trec vreo șapte minute și iată iarăși mingea în plasa bulgarilor. Cine a trimis-o? Tot Ciolac!

– Măi, al naibii! face Costel Rădulescu, dus pe gânduri. A știut el ce spune!

Dar n-apucă să termine vorba, când Ciolac marchează al treilea gol, realizând acel hat-trick de care vorbeam la începutul acestei istorioare.

Din ziua aceea, Ghiță Ciolac s-a stabilizat pe postul de centru-atacant.˝

Bomberul Banatului, Stefan Dobay, are la rându-i doar cuvinte de laudă când vine vorba de căpitanul Ripensiei. ˝Dintre centrii înaintași alături de care am jucat, aș vrea să vorbesc mai întâi de Ghiță Ciolac, un admirabil coechipier și coleg. El era gata să paseze balonul jucătorului celui mai bine plasat. Ciolac exagera chiar în altruismul său. Știa să preia foarte bine centrările directe, care, prinse din voleu, erau moarte sigură pentru portari.˝

Din 1940, Ciolac a preluat pregătirea Ripensiei, încercând formarea unei noi echipe din tinerele talente care au crescut în umbra vedetelor de altădată. La sfârșitul antrenamentelor se întreținea îndelung cu fiecare jucător în parte, încercând să-și cunoască elevii nu numai ca jucători, ci și ca oameni. Despre Ghiță Ciolac, se spune că i-a disprețuit mereu pe cei veleitari și înfumurați, fiind considerat jucătorul de fotbal cel mai refractar față de tentațiile vedetismului.

S-a stins din viață la numai 57 de ani, pe 13 aprilie 1965, fiind înmormântat în cimitirul Mătăsarilor din Fabric.

* Bibliografie: Cristofor Cristi Alexiu – ˝Ripensia – Nostalgii Fotbalistice˝; Gheorghe Popa – ˝110 Ani De Fotbal În Banat˝.