Rudolf Kotormany – “Fakirul” cu “cap de beton”

Rudolf Kotormany – “Fakirul” cu “cap de beton”

Carieră sportivă

Chinezul Timișoara: 1929 – 1930

Ripensia Timișoara: 1930 – 1941 – 146 de apariții, 11 goluri în Divizia A

Echipa națională: 9 selecții

Antrenorat

CFR Timișoara, Corvinul Hunedoara, Cugir, Otelul-Roșu.

Kotormany s-a născut în Timișoara, în cartierul Mehala, la data de 22 ianuarie 1911. Deși fratele său mai mare fusese, la rându-i, fotbalist, abandonând sportul cu balonul rotund datorită unei accidentari grave, ˝Fakirul˝, cum era poreclit fostul jucător legendar al Ripensiei, nu s-a lăsat intimidat nici de pedepsele părinților care i-au interzis în primă fază jocul cu mingea, și, încurajat tocmai de fratele său, a început fotbalul de la vârsta de 10 ani la clubul ˝Fortuna˝, unde a evoluat până la 17 ani.

De la Fortuna, Kotormany trece la Chinezul Timișoara, fiind descoperit de conducerea acestui club, care timp de o perioadă mai lungă i-a urmărit evoluția.  S-a consacrat pe postul de half-centru, deși, inițial, fusese folosit în partea stângă. ˝Mi-a plăcut extraordinar să joc half-centru, deoarece aveam foarte mult câmp de acțiune, pe care-l stăpâneam cu ușurință; de acolo au pornit marile satisfacții˝, rememorează ˝Fakirul˝ începutul său la Chinezul Timișoara.

Povesetea poreclei lui Kotormany are şi ea istorioara ei, pe care o vom împărtăşi cu drag în cele ce urmează. Într-un meci disputat la Târgu Mureş, a fost introdus şi el, tinerel fiind, prin în repriza a doua. Cei doi fraţi Stroek, internaţionali ai echipei Mureşul, n-au putut trece de noul half-centru al Ripensiei. Enervat fiind, unul dintre ei îi strigă fratelui său: ˝Tu nu vezi că acesta are cap de beton şi două picioare artificiale. E un adevărat fakir.˝  Din ziua următoare, la o discuție despre meci avută la sediul clubului, pe buzele tuturora se auzea cuvântul ˝Fakir˝.

După un sezon la Chinezul, alături de mai mulți colegi de-ai săi precum Zombory, Hoksary, Burger sau Beke, Rudolf Kotormany trece la nou înființata Ripensia. La început a trebuit să ocupe un loc pe banca de rezerve, titular fiind Raffinsky. Totul însă s-a schimbat după ce avut șansa de a-și demonstra calitățile într-un meci oficial. La partida Ripensia – Szegedin, după 15 minute de joc, titularul s-a accidentat, antrenorul Kertesz strigând: ˝Să intre unul de pe banca de rezervă.˝ ˝Eu am crezut că mie mi-a fost adresată chemarea și, dorind foarte mult să joc, am intrat pe teren fără încălzire. Am jucat tot restul meciului. Ripensia a câștigat iar eu am făcut o partidă foarte bună; prin aceasta mi-am asigurat definitiv locul pe postul de half-centru. După terminarea jocului, antrenorul a recunoscut că nu pe mine a avut de gând să mă introducă în echipă.˝

În viziunea lui Kotormany, cel mai frumos joc al său şi, totodată, a tuturor jucătorilor Ripăensiei, a fost meciul disputat la Bucureşti, în 1934, împotriva Slaviei Praga. Ripensia s-a impus cu 1-0, iar în repriza secundă, deşi a izbucnit o ploaie torenţială, publicul a rămas neclintit în tribune, urmărind spectacolul oferit de cele două combatante.

Rudolf Kotormany era considerat ˝stăpânul terenului˝, acestă dominând centrul terenului. Se spunea despre el că evolua fără greşeală. Nici o mişcare făcută în zadar, nici o lovitură irosită. Nu alergă fără sens, nu se pripea şi, apărând mereu în calea balonului, lovea mingea cu capul, cu călcâiul, cu genunchiul, latul ori şiretul, trimiţând mingea exact acolo unde dorea.

Beby, cum l-a poreclit Dobay după numele unui elefant al circului ˝Kludsky˝, a înscris cel mai important gol al său pentru Ripensia într-o partidă cu Rapid. Bindea a centrat din corner, iar mijlocaşul nostru s-a înălţat cu o detentă incredibilă peste apărarea adversă, lovind balonul cu o asemena forţă încât portarul advers, Petrică Rădulescu, nici n-a zărit mingea intrând în plasă.

La vârsta de 36 de ani s-a apucat de antrenorat, meserie care l-a consumat mult, provocându-i, în opinia sa, cele două infarcturi pe care le-a suferit. La data de 2 august 1983 a fost răpuns însă de o altă boală. Beby a fost înmormântat în cimitirul din Calea Şagului, pe ultimul său drum însoţindu-l mulţi dintre foştii coechipieri şi admiratori de altă dată.

Familie

Rudolf Kotormany a avut 5 copii, 2 dintre ei fiind încă în viață, Tiberiu și Alexandru. Unul dintre strănepoții săi, Mihai Bradu, a fost dinstins cu titlul de Membru de Onoare al Clubului, primind această titlu în numele familiei sale.

* Bibliografie: Cristofor Cristi Alexiu – ˝Ripensia – Nostalgii Fotbalistice˝; Gheorghe Popa – ˝110 Ani De Fotbal În Banat˝.