- S-a născut la 26 septembrie 1983, la Satu Mare
- Este timişorean de 16 ani
- Este căsătorit cu Cristina şi împreună au o fetiţă de 3 ani, ce a fost prezentă la partidele Ripensiei încă de la vârsta de 1 anişor!
- Este inginer software la o companie multinaţională din Timişoara
- Membru asociat din 2013
- În afara fotbalului, o altă mare pasiune de-a sa este fotografia
Primul contact cu Ripensia...
„Ştiu exact data la care a avut loc: 25 iulie 2012! A fost primul meci pe care roş-galbenii l-au disputat după reînfiinţare, un meci împotriva formaţiei din Bazoşu Vechi, iar eu am fost prezent în calitate de foto-reporter al publicaţiilor «Fotbal vest» şi «Sporttim»”.
Apreciază la Ripi...
„... faptul că a pornit de jos, din al VI-lea eşalon. Această echipă nu a încercat să sară peste etape. De asemenea, apreciez faptul că a încercat modelul de organizare cu membri asociaţi, dând şansa simpatizanţilor să fie mai implicaţi în viaţa clubului. Mi-a plăcut apoi faptul că echipa a respectat toate competiţiile în care a fost angrenată. De altfel, acesta e motivul pentru care au fost obţinute acele performanţe deosebite în Cupa României”.
Activităţi în cadrul clubului
„Am început ca fotograf, imediat după prima partidă disputată de club, apoi am fost administrator al site-ului oficial. Am creat magazinul online al clubului şi site-ul revistei Ripensia Sport Magazin, pe care le-am administrat ulterior. În anii ce au urmat, am continuat să ajut pe partea de imagine, am filmat şi editat rezumatele video ale partidelor. Am fost implicat şi în administrarea paginii de Facebook, pentru care am realizat diverse tipuri de afişe. Nu în ultimul rând, mă bucur că fularele clubului au fost realizate cu un model creat de mine. De asemenea, mai pot spune că am fost implicat şi în activitatea micului grup de suporteri, ce a fost alături de Ripensia în aceşti ani. Am avut un important rol şi în denumirea stadionului din Dumbrăviţa după golgeterul Ripensiei, Ştefan Dobay”.
Reflecţii, împărtăşite cu alţi ripensişti...
„Ripensia are nevoie de o casă a ei, unde tribuna să fie al 12-lea jucător, unde să trăim meciurile, nu doar să le vizionăm”!
De ce Ripensia?
„În anul 2012 am avut trei echipe «noi» în oraş: ACS Poli, ASU Politehnica şi Ripensia. Timp de aproape un an, am mers la meciurile tuturor, fără să fac diferenţe, până când am realizat că proiectul Ripensiei mă atrage cel mai mult. De ce? Pentru că e un club 100 % privat, care îşi propune să fie un model în mocirla fotbalului românesc. Iar anii ce-au trecut de la reînfiinţare, au confirmat acest lucru”.
