• Timișorean, 39 de ani
• Născut la Cugir, județul Alba
• Membru asociat din anul 2013
• Este căsătorit şi are un băiat în vârstă de 6 ani (la rândul lui membru asociat încă din 2012!)
• Este manager de calitate la o companie multinaţională

Primul contact cu Ripensia...

„Prima oară am auzit de Ripensia în copilăria petrecută la Cugir, unde, la echipa locală Metalurgistul, s-au perindat după retragerea din fotbalul mare titanii roș-galbenilor Rudolf Kotormany, în postura de antrenor, și Graţian Sepi, jucător-antrenor. Mai târziu, când devenisem deja timișorean, în iulie 2012, am citit un articol în presa locală online despre revitalizarea brandului Ripensia de către un grup de persoane ce doreau să ducă mai departe valorile legendarei echipe. Documentându-mă atent, am aflat că acest club era continuatorul celui interbelic prin obţinerea protecţiei la OSIM a numelui Ripensia, prin recunoaşterea pe cale juridică (prin hotărâre judecătorească) precum şi prin recunoaşterea lui de către jucătorii care mai trăiau în momentul reînfiinţării cât şi a urmaşilor «legendelor» clubului. Ţin să menţionez faptul că, odată cu promovarea în Liga a II-a, au fost recunoscute de către FRF cele patru titluri de campioană şi cele două Cupe ale României. De asemenea, m-a impresionat modul de organizare al clubului, cu membri asociaţi (ceva nou în România), şi faptul că s-a dorit să se plece de jos, din Liga a VI-a, din respect pentru competiţie. Toate lucrurile enumerate m-au convins pe loc. Din dorinţa de a ghida primii paşi ai fiului meu, din punct de vedere sportiv, spre nişte valori sănătoase, bine delimitate de cele alterate existente în fotbalul românesc, am decis să-l înscriu ca membru asociat. Câteva luni mai târziu, după ce am început să-i cunosc pe cei din jurul clubului, văzând că într-adevar este condus după nişte principii sănătoase şi planurile erau mari pe termen lung, m-am hotărat să mă înscriu şi eu”.

Apreciază la Ripi...

„...faptul că, indiferent de obstacolele ieşite în cale, conducerea a ştiut să treacă cu brio peste ele. Drept dovadă, pe plan sportiv, stau cele patru promovări, din Liga a VI-a până în Liga a II-a, într-un interval de 6 ani. La acea vreme, mulţi dintre prietenii mei se amuzau pe seama faptului că am ales să susţin o echipă din Liga a VI-a. Timpul a dovedit că am avut dreptate să am încredere în acest proiect. Sunt convins că această echipă va ajunge acolo unde-i este locul. Din punct de vedere al infrastructurii, apreciez faptul că s-a reușit din fonduri proprii aducerea arenei din Ciarda Rosie la standardele Ligii a II-a. De asemenea, o realizare poate fi considerată și înființarea Academiei Ripensia, unde copiii au posibilitatea să se dezvolte armonios și să calce pe urmele lui Adi Popa&Co. Dar, dacă ar fi să sintetizez, cel mai mult îmi place faptul că Ripensia este pentru mine o a doua familie. În schimb, dacă ar fi să spun și ce nu îmi place, nu aș face referire la club, ci la cei care critică clubul. Spun acest lucru deoarece mare parte din microbiștii români trăiesc încă în perioada în care fotbalul era pus pe tavă de diverse instituții ale statului sau întreprinderi muncitorești. Ținând cont că acest club este finanțat din surse strict private, consider că, prima dată, Ripensiei trebuie să-i oferi ceva, înainte de a avea dreptul să o critici. Acest ceva poate fi înscrierea ca Membru Asociat, cumpărarea unui articol cu inscripțiile clubului, redirecționarea a 2% sau chiar achiziționarea unui simplu bilet de intrare”.

Activități în cadrul clubului

„În momentul de faţă mă ocup cu filmatul meciurilor şi transmiterea lor online, precum şi de sonorizarea de la arenă. Pentru mine este o satisfacţie mare să ştiu că alţi ripensişti, ce nu au posibilitatea să fie prezenţi pe stadion, pot viziona meciul prin intermediul imaginilor pe care le transmit”.

Reflecții, împărtășite cu alți ripensiști...

„Din păcate, din cauza degradării continue a fotbalului românesc și a lipsei unei educații sportive, copiii nu-și mai aleg modele din fotbalul autohton. Ei preferă «idolii» din vest, mai ales pe cei care domină fotbalul la ora actuală (în special fotbaliști de la echipe precum Real Madrid și Barcelona). Sfatul meu, în special pentru părinții care au copiii înscriși la Academia Ripensia, ar fi să-i aducă la meciurile Ripensiei, pentru a-și forma niște modele palpabile, cu care să poată interacționa. Trebuie să învețe atât să se bucure la victorii împreună cu echipa, cât și ceea ce înseamnă să pierzi. Dragostea pentru un club se vede la victorii, dar se demonstrează la înfrângeri, iar copiii trebuie să învețe că, de fapt, realitatea fotbalistică e formată atât din bucurii, cât și din eșecuri. Micii ripensiști trebuie să-și dorească să dribleze ca Adi Popa, să centreze precum Călin Toma, să dea goluri ca Mediop și să închidă poarta ca Julius Rădulescu! Tempo Ripi”!

De ce Ripensia?

„Pentru tradiţie, pentru valori, pentru faptul că Ripensia s-a întors să arate că fotbalul mioritic trebuie să fie altfel”