În pauza competițională am avut prilejul de a ne revedea cu primul golgheter al Ripensiei de la reînființare, Adrian Boghian, cel care a contribuit din plin la succesele echipei din sezonul competițional 2012-2013. În prezent, „Boghi” trăiește în Germania, acolo unde muncește, dar joacă și fotbal.

„În Germania viața este mult mai stabilă decât aici. Totul este diferit față de ceea ce se întâmplă la noi, începând de la modul de viață a celui mai simplu om până la cei mai înstăriți. Fiecare își vede de treabă, își urmărește interesul propriu, dar atunci când este nevoie, oamenii se ajută între ei. Eu m-am acomodat destul de repede, am învățat cât de cât și limba deja”, începe prin a ne povesti atacantul de 32 de ani. Fostul bomber ripensist spune că în Germania mentalitatea oamenilor este complet diferită față de ceea ce se întâmplă la noi, iar oamenii sunt învățați să prețuiască bunurile pe care le au. „Când ajungi acolo ți se schimbă rapid și mentalitatea. O sticlă sau un ambalaj de hârtie ori staniol pe care la noi ai fi tentat să-l arunci pe jos, acolo îl păstrezi și îl arunci la gunoiul sortat. Pentru sticle chiar primești bani după ce le introduci în automatul de colectare. Și asta face toată lumea, de la oameni ca mine, până la omul cu afaceri de milioane de euro. Fiecare prețuiește lucrul pe care îl are, probabil din acest motiv Germania are cea mai puternică economie a Europei”

„Fotbalul din Germania? Sunt campioni mondiali, nu?”

„Ce mai poți spune de fotbalul nemțesc. Sunt campioni mondiali, nu? Am înțeles că au avut și ei probleme în urmă cu mai mulți ani, iar atunci au hotărât să investească masiv în infrastructură, astfel încât oricine să poată practica fotbalul în mod plăcut. Eu evoluez într-o ligă de amatori și terenul pe care jucăm noi este de nivelul primei ligi de la noi fără nicio problemă. Noi jucăm într-un sat mic, ne pregătim seara, pe nocturnă, fiecare vine de la lucru și e efectiv o plăcere să te relaxezi la teren după o zi de muncă. Se stă după meci la o bere, iar o dată la două săptămâni se face o adunare, „Spielsitzung”, în care se discută probleme echipei”, povestește timișoreanul, în câteva cuvinte, despre ceea ce înseamnă fotbalul în Germania. Acesta locuiește în Weilburg, un orășel din regiunea Hesse, si evolează pentru echipa din satul Tuslohnberg. „Echipa pentru care joc evoluează în liga a 8-a, dar să știi că sunt destui oameni care vin meci de meci, suporterii fideli, care plătesc 2 euro intrare, iar după meci sau la pauză fac consumație la restaurantul stadionului, bani care intră tot în contul echipei. Ca valoare, primele 4-5 echipe se ridică undeva la nivelul ligii a 4-a de la noi, iar restul sunt echipe de nivelul Campionatului Județean. Noi nu stăm atât de bine acum, suntem la retrogradare sezonul acesta pentru că am pierdut câțiva jucători în vară” Cel mai greu pentru Boghian este momentul în care, după ce se întoarce acasă pentru o scurtă perioadă, trebuie să-și părăsească din nou prietenii și familia și să se întoarcă în Germania. „Mi-e foarte dor de casă. Cel mai greu e când vii și trebuie, după câteva săptămâni, să te întorci înapoi. Trec foarte repede acele zile. Cel mai mult mi-e dor de oamenii de aici. Altcumva e cu cei de acasă, nu sunt așa robotizați. Acolo toată lumea merge la lucru, puțin la cumpărături, apoi acasă pentru că mâine e o nouă zi de muncă. Fiecare își vede de treaba lui, poate sâmbăta se mai merge puțin la restaurant, dar cam atât”, încheie, oftând puțin, fostul ripensist.

Prin intermediul echipei și-a găsit un loc de muncă

„Lucrez pentru o firmă de panouri solare. Sunt și șoferul firmei, pun umărul și la montarea panourilor, este foarte căutată acolo energia alternativă. Sunt plătit bine, incomparabil mai bine decât aici. Job-ul l-am obținut cu ajutorul echipei, toți cei de acolo sunt ajutați să obțină un loc de muncă, mai ales că la echipă nu ți se pot oferi decât sume simbolice. Însă cei din jurul echipei de fotbal sunt foarte implicați și ne ajută. Dacă vrei să lucrezi e imposibil să nu-ți găsească ceva” Dorul de casă îl face să se gândească la o revenire definitivă în țară, însă condițiile financiare din Germania sunt net superioare... „Mi-aș dori să mă intorc la vară definitiv, însă având în vedere mersul lucrurilor de la noi nu sunt convins încă de asta. Trebuie să analizez incă și să hotărăsc ceea ce e mai bine pentru mine. Ca acasă nu e niciunde...”

„Boghi” crede că succesul de până acum al clubului se datorează mult calității oamenilor care au refondat echipa. „Ripensia, pentru mine, a reprezentat o garanție încă de la început, prin oamenii care au pus bazele acestui club. Sunt persoane pe care le cunoșteam de mult și le cunoșteam seriozitatea. Oamenii acestia au business-uri de succes și dacă nu esti serios și pregătit nu poți să ajungi acolo. Cred că startul foarte bun pe care clubul l-a avut se datorează și calității oamenilor care au refondat echipa, altfel nu ar fi venit jucătorii aceia la un nivel atât de scăzut”

Locul 1 la sfârșitul sezonului, cu minim 4 puncte avans

„Lucrurile la Ripensia nu trebuie să evolueze decât pozitiv. Chiar mai discutam la telefon cu președintele clubului și îi spuneam că echipa va termina pe locul 1 liniștit, cu minim 4 puncte avans. E adevărat, acum suntem pe 2, dar cred că este doar un accident datorită startului mai slab, poate datorită unei automulțumiri apărute la echipă după succesele din primii doi ani. Acum însă lucrurile evoluează în direcția bună. Sunt sigur că echipa va promova, mai ales că și valoric Ripensia este net superioară celor de la ASU Poli. Cred că la momentul actual, fotbalistic vorbind, „Ripi” poate oferi mult mai mult decât contracandidata la promovare. Iar dacă se ajunge la baraj, cred că va reveni acea determinare din Cupa României și va fi doar o formalitate. Nu cred că meciul direct cu ASU va fi decisiv, dar dacă e să dau un pronostic, pe mine m-ar mulțumi un 1-0, pentru că victoria obținută la limită e cea mai frumoasă”

Este membru asociat și ar veni la club să tundă și gazonul. Cei drept, doar cu un tractoraș modern...

„Cred că pe termen lung, Ripensia va deveni echipa numărul 1 a orașului. Clubul ăsta are capacitatea de a atrage lumea în jurul său. Am simțit-o din plin și cât am fost acolo și sunt foarte mândru că am pus și eu umărul la începuturi. La Ripensia aș veni să tund și iarba. Sigur, cu un tractoraș modern, nu cu secera. Îmi place foarte mult și apreciez profesionalismul acestui club, de aceea m-am înscris și ca membru asociat. Chiar mă gandeam că la vară, în cazul în care mă întorc acasă, poate voi veni să pun umărul la echipa a doua. Sunt mândru că am făcut parte din echipa primului sezon de la reînființare și mă bucur că după ce am plecat am reușit să las în urma mea un alt golgheter, pe Raul Briciu, pe care l-am recomandat la vremea respectivă staff-ului tehnic”